Îndrumări tehnice pentru perdele forestiere. Lățimea perdelelor, specii forestiere și scheme de plantare

Pentru consultarea îndrumărilor tehnice silvice pentru înfiinţarea, îngrijirea şi conducerea vegetaţiei forestiere din perdelele forestiere de protecţie, ghidul de finanțare a împăduririlor prin PNRR face referire la Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 636/2002.  

De văzut este și Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie cu modificările ulterioare

Redăm mai jos două capitole din ghid care se referă la lățimea perdelelor forestiere și speciile folosite. Îndrumarul integral este publicat ca anexa la ordinul de ministru, și îl puteți descărca de aici

Lăţimea perdelelor forestiere de protecţie

Pentru perdelele forestiere de protecţia câmpului se vor folosi perdele semipenetrabile. Acestea nu schimbă direcţia vântului dar îi slăbesc intensitatea şi favorizează depunerea uniformă a zăpezii în spaţiul protejat. În zonele cu vânturi dominante puternice (ex. Bărăgan şi Dobrogea), lăţimea unei perdele principale este de 10,5 m iar a unei perdele secundare este de 7,5 m (distanţa între rândurile de arbori fiind de 1,5 m).

În zonele cu vânturi dominante moderate , lăţimea perdelelor principale este de 7,5 m iar a celor secundare este de 4,5 m.

Pentru fixarea nisipurilor mişcătoare, lăţimea perdelelor forestiere antierozionale principale este de 15-20 m iar a celor secundare de 10 m.

Lăţimea perdelelor forestiere antierozionale pentru protecţia solului împotriva eroziunii prin apă se stabileşte în funcţie de pantă şi de deschiderea versantului şi nu trebuie să depăşească 20-25 m ;

În cazul perdelelor forestiere de protecţie a căilor de comunicaţii, se deosebesc două situaţii:
a) calea de rulare se află în debleu – lăţimea perdelei = 20-30 m.
b) calea de rulare se află la nivelul solului sau în rambleu – lăţimea perdelei = 7,5 -10,5 m.
Lăţimea perdelelor forestiere de protecţie a malurilor şi a digurilor se stabileşte în funcţie de orografia terenului, variind între 10-50 m.

In cazul perdelelor forestiere de protecţie a lacurilor de acumulare, lăţimea benzii de consolidare se determină în
funcţie de înălţimea de oscilaţie a apelor şi de rezistenţa la inundaţie a speciilor.

Lăţimea benzii de filtrare se stabileşte în funcţie de lungimea versantului şi de vegetaţia existentă, conform
Tabelului nr. 2

Alegerea speciilor forestiere si stabilirea schemelor de plantare a perdelelor forestiere

Indiferent de rolul pe care îl au în perdea, fie că sunt specii principale, de amestec , ajutor sau arbusti, speciile forestiere folosite trebuie să corespundă din mai multe puncte de vedere următoarelor criterii:
– să corespundă din punct de vedere staţional;
– să aibă o creştere cât mai rapidă, astfel încât perdeaua să devină funcţională într-o perioadă cât mai scurtă de timp;
– să fie longevive şi să asigure o bună regenerare naturală;
– să nu adăpostească dăunători ai culturilor agricole din suprafeţele pe care le protejează;
– să ofere şi alte avantaje adiacente din punct de vedere economic.

Pentru aceleaşi condiţii staţionale, în condiţii egale de creştere şi dezvoltare, se vor prefera speciile longevive, astfel încât efectul perdelei să fie asigurat pentru o perioadă cât mai lungă de timp.

Referitor la condiţiile staţionale, se comportă foarte bine în perdelele forestiere de protecţie, următoarele specii:

stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejarul (Quercus robur), stejarul pufos (Quercus pubescens), mărul pădureţ (Malus silvestris), frasinul de Pennsylvania (Fraxinus pennsylvanica) şi caragana( Caragana arborescens) – pe soluri alcaline, cu pondere mare de carbonaţi;

ulmul de Turkestan ( Ulmus pumila var. pinnato-ramosa), glădiţa (Gleditsia triacanthos), dudul (Morus
alba), arţarul tătărăsc (Acer tataricum), scumpia (Cotinus coggygria), sălcioara (Eleagnus angustifolia),
lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), mălinul american (Prunus serotina), amorfa ( Amorpha
fruticosa) – pe soluri slab alcaline şi slab sărăturoase.

Speciile forestiere se vor alege şi se vor asocia, dupa caz, ţinându-se cont de pretenţiile acestora faţă de condiţiile
staţionale, urmărindu-se obţinerea efectului protectiv maxim în timp cât mai scurt şi pentru o perioada cât mai
lungă, orientativ din Lista speciilor din Anexa nr.1.

Pentru a nu adăposti dăunători ai culturilor agricole, se va evita folosirea următoarelor specii, numai acolounde este cazul:

– dracila (Berberis vulgaris) şi spinul cerbului (Rhamnus cathartica) – întrucât pe frunzele lor se dezvoltă
ciuperca rugina grâului;
– sângerul (Cornus sanguinea) – intrucât favorizează dezvoltarea păduchilor verzi;
– salba râioasă ( Euonymus verucosa) – care adăposteşte păduchele sfeclei de zahăr;
– păducelul (Crataegus monogyna) – care adăposteşte o serie de dăunători ai pomilor fructiferi.

La înfiinţarea perdelelor forestiere cu specia de bază stejar brumăriu se va folosi schema de 2 x 0,75 m pe terenuri care permit mecanizarea lucrărilor de întreţinere între rândurile de puieţi . Pe rândurile marginale se vor
instala : măceş, porumbar, corn, păducel , iar pe rândurile interioare : sânger, lemn câinesc, etc.

Se vor evita amestecuri de tipul: stejar sau stejar brumăriu cu salcâm, frasin, glădiţă şi ulm.

Perdelele forestiere de protecţie a căilor de comunicaţie , având rolul de a acumula zăpada în interiorul şi la adăpostul lor, vor fi formate din specii cu ramificaţie bogată, cu frunziş des. Se vor folosi scheme de plantare de 1,0 x 1,0 m pentru formula de salcâm cu arbuşti sau 1,5 x 1,0 m pentru formula cu stejar, cu menţiunea că procentul de participare al arbuştilor va fi substanţial mărit pe rândurile marginale.

În zona forestieră unde pot vegeta răşinoasele, se vor introduce în compoziţia perdelelor parazăpezi parţial şi total acumulatoare , specii de răşinoase care măresc mult efectul acumulator, reducând prin aceasta lăţimea necesară a perdelelor. Gardurile vii parazăpezi vor fi formate din două rânduri plantate în chincons cu distanţa între rânduri de 1 m şi 0,30 – 0,40 m între puieţi pe rând în cazul utilizării foioaselor (sălcioara,dudul, ulmul de Turkestan, maclura, vişinul turcesc, liliacul).

Gardurile vii parazăpezi din răşinoase (ex. molid ) se vor planta la distanţa de 1,0 – 2,0 m între rânduri şi 0,50 – 0,60 m între puieţi pe rând. Înălţimea gardurilor vii se va menţine la 1,50 – 2,0 m.

La perdelele forestiere antierozionale, având în vedere rolul lor funcţional, se vor folosi într-un procent ridicat arbuştii (scumpie, lemn câinesc, sânger, păducel), care au înălţimi mici şi prin frunzişul consistent contribuie la formarea stratului de litieră, precum şi a altor specii care se regenerează uşor şi drajonează abundent .

La lucrările de împădurire se vor folosi următoarele formule de împădurire cu caracter general:
– pentru condiţii staţionale extreme ( terenuri puternic erodate , maluri de reazem):
100% arbusti;
– pentru majoritatea condiţiilor staţionale , funcţie de panta terenului:
50% P + 25% A + 25 % a sau:
25% P + 25% A + 50 % a sau:
25% P + 50% A + 25 % a

unde: P = specii principale de bază,
A= specii principale de amestec ,iar
a = arbuşti.

Exemple de formule de împădurire şi scheme de plantare pentru înfiinţarea reţelelor de perdele forestiere de
protecţie sunt prevăzute în Anexa nr.2 .

Amplasarea unei perdele forestiere de protecţie

Amplasarea unei reţele de perdele forestiere de protecţie este condiţionată de trei factori:
a) scopul protectiv al perdelei;
b) direcţia factorului dăunător dominant;
c) relieful.

Perdelele forestiere pentru protecţia câmpului -P.C.a.- şi cele antierozionale de tipul P.S.v. se amplasează
sub forma unor reţele de perdele principale şi secundare .
Perdelele secundare se amplasează perpendicular pe cele principale .
În funcţie de orografia terenului se disting următoarele situaţii:
a) Terenul este plan sau cu pantă de pâna la 2% , pe soluri lutoase şi lutoargiloase sau pâna la 5% pe soluri nisipoase.
În acest caz, perdelele principale se amplasează perpendicular pe direcţia vîntului dominant.
Pe zone climatice , aceste perdele forestiere se vor orienta astfel:
– pentru Câmpia Bărăganului : NV – SE sau E – V;
– pentru zona Brăilei : NV – SE sau E – V;
– pentru Dobrogea: E – V;
– pentru Oltenia: N- S;
– pentru Câmpia Banatului, unde caracterul dominant al vânturilor este mai puţin pregnant, fiind caracteristice  vânturile din toate direcţiile, perdelele forestiere de protecţie se amplasează sub forma unor circuite închise, care delimitează suprafeţe arabile de cca. 250 ha, valorificându-se astfel canalele principale şi secundare de desecare
existente.
b) Terenul este puternic ondulat.
In acest caz, perdelele principale se amplasează cu prioritate pe curbele de nivel.
La înfiinţarea reţelelor de perdele forestiere pentru protecţia câmpului se urmăreşte a se scoate din circuitul agricol
o suprafaţă cât mai mică (maximum 5%).
În acest scop se va folosi configuraţia terenului (drumuri secundare, drumuri de hotar, drumuri desfundate, taluzele unor diguri, maluri de canale, terenuri neproductive pentru agricultură.

Intră pe grupul de Facebook asociat site-ului, spune-ne cu ce te putem ajuta și hai să împădurim!

Dacă intențiile dvs. în privința aplicării la finanțare sunt serioase, vă invităm să vă alăturați grupului de Whatsapp accesând acest link. Veți găsi pe grup zeci de consultanții și inginerii silvici care elaborează proiecte tehnice de împădurire. Ei vă pot răspunde punctual fiecărei întrebări și vă pot asista pe toată perioada derulării proiectului.

2 răspunsuri la “Îndrumări tehnice pentru perdele forestiere. Lățimea perdelelor, specii forestiere și scheme de plantare

  1. Sunt interesat de perdele forestiere la un teren cu o suprafata de 50hectare .Am si un nr. De telefon0745270485

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *