Utilizarea inteligentă a terenurilor înseamnă crearea de perdele forestiere și împădurirea cu prioritate a terenurilor degradate

Da’ pădurile un’ se duc când se duc?

Nu, nu se duc în țara pădurilor. Când vorbim de păduri e bine de văzut imaginea de ansamblu, făcând abstracție de granițe și țări, la fel cum schimbările climatice, poluarea și pierderea biodiversității sunt probleme comune tuturor națiunilor.

Nu, nu se duc nici în industria mobilei sau în gura sobei. Acolo se duce lemnul, nu pădurea. Pădurile se regenerează dacă sunt lăsate, se regenerează și mai repede dacă sunt ajutate, dar nu dispar. Mai mult, un teren din apropierea pădurii, dacă e lăsat în pace și nu e pășunat intensiv sau cultivat, ajunge să fie cucerit de arbuști și alte specii de arbori. În mod natural suprafața acoperită de păduri ar trebui să crească, nu să scadă.

Și atunci unde se duc pădurile?

Ei bine, cea mai mare parte a lor s-a dus până acum în ulei, zahăr, carne etc. Adică locul pădurilor a fost luat, în cea mai mare parte, de culturi agricole și de pășuni. Apoi mai sunt suprafețele urbane, infrastructura rutieră etc.

De exemplu, în Brazilia, cel mai mare producător de zahăr al lumii, 10 milioane din totalul de 70 de milioane de hectare de teren agricol sunt cultivate cu trestie de zahăr. Pădurea amazoniană a devenit o fermă uriașă.

În prezent, aproape jumătate din suprafața habitabilă a Planetei este ocupată de culturi agricole și pășuni. Atenție, am spus pășuni, nu pajiști. Cu toate acestea, trecem printr-o perioadă în care vorbim despre scumpirea alimentelor și nesiguranța alimentară.

Scumpirea carburanților atrage după sine scumpirea îngrășămintelor chimice și nevoia de a implica și mai mult teren în realizarea aceleiași recolte. Schimbările climatice vin cu calamități care au același efect, ne vor obliga să cultivăm tot mai mult teren pentru realizarea aceleiași recolte. Pierderea fertilității solului, efect al unei agriculturi industrializate, are consecințe în același sens. Nu ne putem numi întregi la minte dacă în aceste condiții am scoate din circuitul agricol suprafețe mari de teren.

Împădurirea de mari suprafețe de teren agricol în viitorul apropiat e improbabilă și nerecomandată, însă ajustarea obiceiurilor alimentare și utilizarea inteligentă a terenului sunt obligatorii. Perdele forestiere pentru protecția culturilor de calamități și refacerea terenurilor degradate prin împădurire pentru a fi redate circuitului agricol cândva în viitor sunt soluțiile sănătoase către care ar trebui să meargă toate eforturile.

Programul „Prima împădurire” derulat de APIA are câteva principii de selecție a proiectelor foarte sănătoase, în spiritul a ceea ce am spus mai înainte. Favorizează crearea de suprafețe împădurite cu rol de protecție a culturilor agricole, încurajează reabilitarea terenurilor și biodiversitatea.

Pe de altă parte, fondurile PNRR pentru împăduriri s-au anunțat a fi împărțite pe principiul „primul venit, primul servit” pentru că nu s-a dorit restricționarea unor persoane sau județe de la accesarea fondurilor.

De luat aminte că fondurile pentru împăduriri din PNRR nu vor fi împărțite de APIA (sub Ministerul Agriculturii), ci de către Garda Forestieră, care funcționează sub Ministerul Mediului.

E o surpriză că Ministerul Mediului renunță la criteriile de selecție, iar în contextul nevoii de utilizare inteligentă a terenurilor e mai degrabă o surpriză neplăcută. Riscul ca Sahara Olteniei să nu beneficieze de aceste fonduri a fost pe deplin îmbrățișat, atâta timp cât banii se împart cât mai repede.

În balanța dintre hrană și păduri există o soluție pe care eu personal am îmbrățișat-o și pe care o recomand.

Dacă chiar trebuie să scoatem teren arabil fertil sau pășuni din circuitul agricol, de ce să nu fie pentru a crea livezi tradiționale, pe portaltoi viguroși care nu oferă doar fructe pentru procesare, ci și masă lemnoasă. Nu absoarbe doar CO2, dar oferă și iarbă de pășunat pentru animale.

Revenind la exemplul Brazilei, cu ale ei 10 milioane de hectare cultivate cu trestie de zahăr. Zahărul ca aliment nu ar trebui să existe separat de vitaminele și mineralele care se găsesc în plantele din care este extras. Conținutul de sucroza al fructelor este apropiat de cel al trestiei de zahăr, iar sucul 100% natural de fructe ar trebui să înlocuiască toate băuturile la PET care se găsesc în supermarket. Am fi avut atunci multe milioane de hectare de livezi, o alimentație mult mai sănătoasă și un impact mult mai redus asupra mediului.

Și nu e doar dulceața fructelor cea care ar trebui să ne convingă, ci și hrana de calitate oferită de nuci, aluni și castani.

Atenție la soluțiile rapide, nu toate problemele se pot rezolva cu explozibil.

Pentru mai multe despre cum puteți să vă distrați crescând o livadă de la zero și să mai și învățați câte ceva despre mersul naturii, urmăriți scoaladepuieti.ro

Intră pe grupul de Facebook asociat site-ului, spune-ne cu ce te putem ajuta și hai să împădurim!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *