România a accelerat în ultimii ani împăduririle prin PNRR, însă o problemă mai veche a rămas nerezolvată: statul nu are încă o evidență națională actualizată și ușor de folosit a terenurilor degradate care pot fi ameliorate prin împădurire.
În august 2026, Asociația „100% pentru mediu” a solicitat atât Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, cât și Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale informații privind situația actuală a acestor terenuri.
Am cerut cea mai recentă centralizare disponibilă, cu UAT-urile și suprafețele identificate, dar și informații despre măsurile luate după constatările Curții de Conturi din 2023, care semnalase lipsa unui inventar centralizat al terenurilor degradate.
După mai multe redirecționări între instituții, răspunsul primit de la Garda Forestieră Națională arată că ultima actualizare disponibilă în evidențele instituției este din 1 septembrie 2023.
„În evidențele Gărzii Forestiere Naționale există asemenea informații, ultima actualizare fiind la data de 01.09.2023.”
Împreună cu răspunsul au fost transmise centralizatoare ale perimetrelor de ameliorare (descarcă arhiva) și evidențe privind fișele aprobate în perioada 2007–2023 (descarcă documentul xlsx).
Problema nu este doar că un tabel are trei ani vechime. În 2023, lipsa unui inventar centralizat fusese deja semnalată oficial. Anul acela ar fi trebuit să marcheze începutul actualizării sistemului, nu momentul la care evidența rămâne blocată. MMAP și MADR nu au formulat până în prezent un răspuns cu privire la problema semnalată, ceea ce indică o evidentă lipsă de asumare a responsabilității instituționale.
În raportul publicat în 2023 privind efectele schimbărilor climatice asupra agriculturii, Curtea de Conturi constata că România nu dispunea de un inventar centralizat al terenurilor degradate.
Tot Curtea de Conturi arăta că prin mecanismul perimetrelor de ameliorare fuseseră împădurite și preluate în fondul forestier 1.021 ha până în 2015, iar în perioada 2016–2022 nu mai fuseseră realizate lucrări în cadrul acestui mecanism.
Cu alte cuvinte, problema era cunoscută înainte de lansarea programului de împădurire prin PNRR.
Inventarierea terenurilor degradate este „o obligație permanentă”
Legea nr. 100/2010 privind împădurirea terenurilor degradate este foarte clară în această privință. Articolul 4 prevede că inventarierea terenurilor degradate care pot fi ameliorate prin împădurire „constituie o obligație permanentă”.
Identificarea și delimitarea perimetrelor se fac prin comisii constituite la nivel local, în care sunt implicate primăriile, direcțiile agricole, cadastrul, structurile de studii pedologice, autoritățile silvice și cele pentru protecția mediului.
Este o procedură justificată pentru verificarea și constituirea unui anumit perimetru. Mult mai puțin eficientă este folosirea acestor dosare ca principală metodă de construire a unei imagini naționale asupra terenurilor degradate.
Rezultatul se vede în datele primite de la Garda Forestieră: informații există, dar sunt puține și nu formează o imagine actuală asupra terenurilor care ar putea intra acum într-un program de împădurire.
Strategia pentru păduri prevedea identificarea terenurilor până în 2024
Situația este cu atât mai greu de explicat cu cât Strategia Națională pentru Păduri 2030, aprobată în 2022 și publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 980 bis din 10 octombrie 2022, prevedea explicit că terenurile pretabile împăduririi și reîmpăduririi trebuie identificate până în anul 2024.
Strategia mergea chiar mai departe și prevedea elaborarea unui ghid și o platformă pentru identificarea terenurilor degradate și a celor aflate în zone vulnerabile la riscuri climatice.
Documentele primite de la Garda Forestieră arată că există o istorie a perimetrelor de ameliorare constituite sau propuse de-a lungul anilor, dar acestea seamănă mai degrabă cu o arhivă administrativă decât cu un inventar actual al terenurilor disponibile pentru împădurire.
În centralizatoare apar situații foarte diferite: lucrări realizate, plantații ajunse la starea de masiv, perimetre fără proiect tehnic, proiecte abandonate, terenuri retrocedate, suprafețe pentru care se propune renunțarea sau casarea și cazuri în care situația actuală trebuie clarificată.
Din evidențele care ne-au fost transmise nu rezultă apariția unor noi perimetre de ameliorare după 2023
Un inventar funcțional ar trebui să indice, pentru fiecare teren degradat identificat, amplasamentul, suprafața, regimul de proprietate, starea actuală și dacă acesta este sau nu pretabil împăduririi.
Multe instituții participă la inventariere, dar cine răspunde de inventar?
Terenurile degradate nu țin exclusiv nici de agricultură, nici de silvicultură. Tocmai de aceea, Legea nr. 100/2010 a construit identificarea perimetrelor de ameliorare ca pe o procedură comună.
Comisia care identifică și delimitează terenurile este constituită la nivelul localității și reunește primăria, direcția agricolă, cadastrul, oficiul de studii pedologice, structura teritorială responsabilă de silvicultură, agenția pentru protecția mediului, structuri silvice, ANIF și, după caz, alți specialiști.
Logica este bună pentru verificarea unui teren concret. Primăria cunoaște situația locală, specialiștii pedologi pot evalua degradarea solului, cadastrul clarifică amplasamentul și proprietatea, iar specialiștii silvici pot stabili dacă împădurirea este o soluție potrivită.
Problema apare după această etapă. O procedură în care multe instituții produc câte o parte din informație are nevoie de un loc în care toate aceste date să ajungă, să fie actualizate și să rămână utilizabile. Altfel, colaborarea instituțională produce dosare, nu neapărat un inventar național.
PNRR demonstrează că există o soluție mai bună
Paradoxal, chiar Ministerul Mediului a demonstrat în ultimii ani că un alt model este posibil.
Programul PNRR pentru împăduriri a funcționat datorită unei aplicații electronice unde limitele terenurilor sunt introduse prin coordonate GPS. Terenurile sunt verificate și urmărite de Garda Forestieră până la intrarea în stare de masiv a plantației.
Tocmai această infrastructură ar trebui păstrată după PNRR și extinsă pentru a fi utilizată inclusiv de comisiile care identifică terenurile degradate.
Nu ar trebui să căutăm terenurile abia când apare finanțarea
România ar trebui să aibă permanent un portofoliu de terenuri identificate, pretabile pentru împădurire. Când apare PNRR, Fondul pentru Mediu, o nouă intervenție din Planul Strategic PAC sau altă sursă de finanțare, proiectele ar putea porni de la o bază deja pregătită.
Suprafețele ar putea fi și prioritizate: terenuri afectate puternic de eroziune, zone expuse deșertificării, versanți care generează scurgeri rapide, terenuri marginale pentru agricultură sau suprafețe unde pădurea poate proteja localități și infrastructură.
Inventarul ar deveni astfel parte din politica de împădurire, nu o evidență administrativă consultată ocazional.
Țintele pentru 2030 fac problema și mai urgentă
Noul Cod silvic stabilește obiective considerabil mai mari pentru extinderea suprafețelor împădurite.
Articolul 117 din Codul silvic prevede că extinderea suprafețelor de pădure reprezintă o prioritate națională și urmărește împădurirea a cel puțin 60.000 ha de terenuri din afara fondului forestier până în 2030.
O astfel de țintă ridică inevitabil întrebarea: pe ce terenuri?
Răspunsul nu ar trebui căutat în 2029. România are nevoie de o hartă exactă a terenurilor degradate: ce teren există, unde este, în ce stare se află, cine e proprietarul, cu analize de sol făcute și soluția de împădurire cunoscută.
Dacă această evidență ar exista, următorul program de împădurire nu ar mai începe prin căutarea terenurilor.
Pajiștile degradate: între obligația de menținere a pajiștilor și nevoia de împădurire
O parte importantă a problemei apare în cazul pajiștilor degradate. În practică, includerea unor astfel de suprafețe în categoria terenurilor degradate pretabile împăduririi se lovește de preocuparea Ministerului Agriculturii pentru menținerea suprafeței de pajiști permanente.
Această preocupare are un fundament legal. OUG nr. 34/2013 stabilește obligația menținerii suprafeței de pajiști permanente și utilizează, în anumite situații, ca reper suprafața înregistrată la 1 ianuarie 2007. La nivelul Politicii Agricole Comune, standardul GAEC 1 impune, de asemenea, menținerea raportului dintre pajiștile permanente și suprafața agricolă, fără ca acesta să scadă cu mai mult de 5% față de raportul de referință.
Această obligație nu înseamnă însă că orice pajiște trebuie păstrată cu orice preț în această categorie de folosință. Chiar OUG nr. 34/2013 prevede expres o excepție pentru pajiștile care, „prin degradare sau poluare, și-au pierdut total ori parțial capacitatea de producție”, precum și pentru terenurile pe care urmează să fie executate lucrări de ameliorare. Pentru aceste terenuri, schimbarea categoriei de folosință este permisă în condițiile legii.
Aici apare o contradicție care ar trebui rezolvată instituțional. România are, pe de o parte, obligația legitimă de a proteja pajiștile permanente și de a nu transforma terenurile agricole productive în pădure fără justificare. Pe de altă parte, există pajiști puternic degradate, erodate sau cu productivitate foarte redusă pentru care împădurirea poate reprezenta chiar lucrarea de ameliorare cea mai potrivită. Legea nr. 100/2010 permite constituirea în perimetre de ameliorare a terenurilor degradate care pot fi refăcute prin împădurire și stabilește că inventarierea acestora este o obligație permanentă.
Prin urmare, soluția nu este eliminarea pajiștilor din inventarul terenurilor pretabile pentru împădurire, ci identificarea distinctă a pajiștilor productive, care trebuie protejate, și a pajiștilor degradate pentru care studiile pedologice și silvice arată că împădurirea este justificată.
O platformă națională ar putea rezolva tocmai această problemă. Pentru fiecare suprafață ar putea fi cunoscute categoria de folosință, gradul de degradare, productivitatea, regimul de proprietate și soluția de ameliorare recomandată. Astfel, protejarea pajiștilor și extinderea suprafețelor împădurite nu ar mai fi tratate ca două obiective care se exclud reciproc.
Intră pe grupul de Facebook asociat site-ului, spune-ne cu ce te putem ajuta și hai să împădurim!
Dacă intențiile dvs. în privința aplicării la finanțare sunt serioase, vă invităm să vă alăturați grupului de Whatsapp accesând acest link. Veți găsi pe grup zeci de consultanți și ingineri silvici care elaborează proiecte tehnice de împădurire. Ei vă pot răspunde punctual fiecărei întrebări și vă pot asista pe toată perioada derulării proiectului.